Provocări și implicații etice ale integrării Digital Therapeutics în psihologia clinică și psihoterapiile tradiționale

Integrarea aplicațiilor terapeutice digitale în psihologia clinică și psihoterapie: Implicații etice și provocări actuale

Interogațiile de natură etică sunt multiple, atât în privința delimitării cadrului general de analiză a punctelor critice în integrarea inteligenței artificiale în psihologia clinică și psihoterapie, cât și în privința redefinirii responsabilităților psihologului clinician, a relației terapeutice, a responsabilităților față de pacient, a modalităților de navigare într-un spațiu incert și supus schimbărilor.

Care sunt provocările și limitele integrării digital therapeutics în practica psihologiei clinice? Cum vom evalua oportunitatea utilizării aplicațiilor, cum vom discrimina în privința calității și în acord cu nevoile fundamentale ale pacientului,  cum vom măsura efectele și eficiența acestora? Care vor fi responsabilitățile psihologului clinician și exigențele etice în gestionarea noilor soluții terapeutice?  Care vor fi strategiile de menținere a complianței și rezilienței pacientului pentru asigurarea îndeplinirii obiectivelor terapeutice? Cum vor putea fi folosite optim, legal și etic toate aceste resurse digitale în beneficiul direct al pacienților?  Acestea sunt doar câteva dintre întrebările la care vom încerca să schițăm posibile răspunsuri.

Din perspectivă etică, ne interesează principiile etice fundamentale, codurile deontologice adaptate tehnologiilor digitale, precum și bunele practici care vor ghida psihologii în procesul decizional atunci când se vor confrunta cu dileme etice.  

În superba sa carte ”Bestiar. Șapte povestiri cu chirurgi și scandaloasele lor operații, Profesorul de chirurgie Cătălin Vasilescu (2023) ne dezvăluie provocările actuale ale chirurgului în contextul invaziei de nestăvilit a celor mai performante tehnologii, a presiunilor din partea pacienților de a fi tratați cu cele mai moderne și robotizate instrumente, dilemele etice care apar și dificultățile în a alege dintr-o varietate de opțiuni, de la cele tradiționale la cele mai sofisticate, pe cele ”cu cele mai puține efecte adverse și pagube colaterale” (Vasilescu, 2023, p.13).

”Dorim să fim beneficiarii celor mai noi metode de tratament, să fim operați cu cele mai moderne aparate” (p.13). ”De ce ne dorim ultimul răcnet în materie de chirurgie?” (p.13).

În perspectiva unui progres medical accelerat, așteptările pacienților devin din ce  în ce mai mari, conștienți fiind că  ”astăzi sunt tratat mai prost decât voi fi mâine. S-ar putea ca eu să mor astăzi de o boală care mâine să fie curabilă”. Această exigență poate fi legitimă, fiecare om având dreptul de a pretinde un serviciu medical de cea mai înaltă calitate. Dar această nouă paradigmă este însoțită și de multă îngrijorare și anxietate, de mefiență în actul medical, poate și în specialiști, în sistemul de sănătate în general. Oare sunt tratat cu cele mai performante aparate? Oare medicii, psihiatrii, psihologii sau psihoterapeuții, practicienii din sectoare conexe dețin competențele necesare, sunt destul de deschiși și formați să folosească cele mai noi aplicații terapeutice?

Tot în spiritul ideilor profesorului Vasilescu, ”dacă teorema lui Pitagora este adevărată și aici, și la Tokyo, este adevărată și astăzi și va fi adevărată și peste o sută de ani” (p. 13),  nu același lucru îl puteam afirma despre tratamentele medicale, terapeutice sau intervențiile psihologice.

Așadar, ca pacient cu anumite simptome ale unei tulburări mintale, prins în capcana adicțiilor, a dependențelor chinuitoare, uneori letale, cum mă raportez la practicianul de azi, care mă tratează cu tehnici de ieri, deși are acces la instrumente moderne, care mă pot ajuta în procesul de reabilitate pentru a deveni un om mai echilibrat mâine?

Integrarea DTx în psihologia clinică: oportunități și limitări 

Digital therapeutics (DTx) destinate sănătății mintale și adițiilor, diferitele forme de terapie digitală, soluțiile de sănătate oferite de inteligența artificială printr-o varietate de instrumente tehnologice și modalități de difuzare reprezintă deja o realitate pentru mulți furnizori de servicii medicale, publici sau privați, din multe colțuri ale lumii, pentru numeroși beneficiari, practicieni, cercetători sau diferite organisme specializate în sănătatea mintală. În țări, precum Germania, UK, Franța, SUA digital therapeutics sunt deja integrate și finanțate prin sistemul de sănătate public (NHS în UK, HAS în Franța), existând preocupări serioase cu privire la reglementarea acestora și abordării problematicii dintr-o perspectivă etică. (Nicholas, 2023; Fassbender et al., 2024).

Echipe multidisciplinare de profesioniști din toate domeniile se reunesc pentru a analiza și propune soluții provocărilor majore ale digital therapeutics, acționând convergent pentru a putea răspunde exigențelor, drepturilor și obligațiilor, legale, etice, deontologice tuturor beneficiarilor implicați. Achizițiile tehnologice acumulate până în prezent și progresul tehnologic anticipat sunt ireversibile, iar beneficiile și inconvenientele inerente serviciilor de sănătate digitale, tehnologiilor AI, precum și provocările acestora impun o abordare realistă, echilibrată și înțeleaptă, dincolo de credințe tradiționaliste, sceptice sau refractare la nivel individual, de grup sau chiar la nivel de societate.

Acum problema nu se mai pune în termenii unui acord asupra oportunității aplicațiilor digitale de sănătate, ci în termenii necesității de a elabora politici publice, a proiecta strategii și planuri operaționale pentru a le integra în mod eficient, legal, etic și sigur tehnologiilor clasice existente, a le optimiza în privința diferențelor culturale, a le personaliza și disemina intens, facilitând accesul tuturor persoanelor care au nevoie, dar și a educa practicienii să le folosească, conform standardelor deontologice în vigoare. Conform prognozelor realizate de Insider Intelligence, piața digital therapeutics este evaluată a crește cu 9 miliarde$ în 2025 (Nicholas, 2022), iar până în 2035 să atingă o valoare de 40 miliarde$ (Rahul Gotadki, 2025).

Organizații, precum World Health Organization (WHO), American Heart Association (AHA), Digital Therapeutics Alliance sunt susținători activi ai dezvoltării și implementării aplicațiilor digitale în sănătate pentru a răspunde nevoilor cronice ale sistemelor de sănătate actuale, colaborând și investind masiv în dezvoltarea soluțiilor de sănătate digitală. Digital therapeutics (DTx) sunt instrumente inovatoare, bazate pe dovezi științifice, care își impun prezența și pătrund alert în serviciile de sănătate mintală, în planurile de tratament și prevenire a diferitelor tulburări mintale. Promit să răspundă nevoilor stringente neacoperite de sistemele de sănătate mintală, situația actuală fiind precară sau foarte precară în anumite colțuri ale lumii. Conform statisticilor, la nivel global, una din cinci persoane suferă de anxietate, depresie, tulburări legate de consumul de substanţe şi dependenţe, iar unul din șapte copii îndeplinește criteriile unei tulburări mintale (Ferrari et al., 2022, apud Jacobson et al., 2022).

 Aplicațiile digitale aprobate de comisiile de etică, dintre care menționăm doar Iona Mind, Minddistruct, Wysa, Space from Depression (SilverCloud) sunt intervenții validate științific bazate pe terapia CBT, care cuprind module țintite asupra unei tulburări mintale specifice. Alte aplicații AI, precum Mindspa, Youper, Earkick sau Rosebud oferă servicii personalizate de mindfulness, inspiraționale, motivaționale, jurnale într-o manieră foarte atractivă, angajantă și interactivă, cu feedback și rapoarte personalizate pentru captarea interesului și menținerea motivației pentru program. Aceste aplicații se dovedesc a fi eficiente, înregistrând rezultate semnificative comparativ cu lipsa totală de intervenții terapeutice sau chiar rezultate similare celor dobândite cu formele tradiționale de terapie individuală (Chebli et al., 2016; Gainsbury & Blaszcznski, 2011 apud Jacobson et al., 2022). Pentru tratarea tulburărilor de somn, Somryst, Sleepio™,  SleepioRx sunt deja referințe în terapia digital alternativă pentru tratarea insomniei, fiind bazate pe Terapia Cognitiv Comportamentală pentru insomnie (CBTi), validate științific prin studii controlate randomizate, integrate sistemelor de sănătate și prescrise de către clinicieni (Park, Lee, & Lee, 2021; Sampson et al., 2022).

Programele terapeutice digitale au devenit în timp tot mai sofisticate, complexe, personalizate, validate științific și integrate cu succes în planurile de tratament psihoterapeutice, fiind testate și validate în mai multe studii clinice randomizate. A-CHESS – Addiction – Comprehensive Health Enhancement Support System – pentru prevenirea recăderilor, CBT4CBT – Computer Based Training for Cognitive Behavioral Therapy – pentru reducerea și stoparea consumului de droguri și alcool, SHADE (Self-Help for Alcohol and Other Drug Use and Depression) sunt doar câteva dintre aplicațiile și programele, care și-au dovedit eficacitatea și au răspuns nevoilor individuale ale pacienților.

Acest tip de aplicații sunt elaborate pe baza principiilor fundamentale ale psihoterapiilor validate științific (CBT, DBT- terapia dialectic comportamentală, psihoterapie interpersonală – IPT), Terapia prin acceptare și angajament – ACT, includ module structurate, exerciții, feedback personalizat, precum și posibilitatea de a fi conectat într-o rețea de suport pentru situațiile de criză și risc, prin activarea unor butoane de urgență, de panică, localizare, contact urgent etc (Cuijpers et al., 2021; Washburn, Yu, Rubin, & Zhou, 2021). Pe lângă suportul terapeutic hiperpersonalizat oferit fiecărui pacient, posibilitatea monitorizării simptomelor, a respectării medicației sau parcurgerii etapelor de tratament, menținerea unui contact permanent, a angajamentului pacientului față de program și a unei conștientizări a propriului comportamentului, soluțiile AI în domeniul sănătății mintale oferă servicii revoluționare, precum analiza predictivă, ceea ce furnizează practicienilor date esențiale pentru identificarea anumitor pattern-uri, identificarea situațiilor de risc, predicții privind evoluția bolii, facilitând elaborarea unor măsuri adecvate pentru intervenții în timp real.

Aplicațiile terapeutice digitale, soluțiile AI bazate pe psihoterapii validate științific, dispozitivele portabile de monitorizare a markerilor fiziologice pentru detectarea stresului psihologic,  intervențiile comportamentale bazate pe jocuri integrate serviciilor terapeutice clasice sau folosite de sine stătător se bucură de o atenție semnificativă din partea tuturor părților implicate, primind fie numeroase critici, mefianță, respingere, fie o încredere și acceptare fără rezerve a beneficiilor, utilității, eficacității soluțiilor oferite de inteligența artificială în domeniul sănătății mintale.

Există deja numeroase rezultate obținute în urma studiilor clinice randomizate, studii de metanaliză, care examinează eficacitatea digital therapeutics în ameliorarea simptomelor tulburărilor de anxietate, depresive, PTSD, adicțiilor, atacurilor de panică (Jacobson, 2022; Miller et al., 2021; Sîrbu & David, 2024 ), studii care analizează avantajele, dezavantajele, riscurile introducerii tehnologiilor actuale și viitoare în domeniul sănătății mintale, precum și considerentele etice implicate.

Principii etice, responsabilitatea etică și dinamica procesului psihoterapeutic în contextul integrării digital therapeutics

Dimensiunea etică a digital therapeutics este deosebit de complexă, fiind un teren foarte vast, cu numeroase provocări și necunoscute. Ne propunem să analizăm doar câteva aspecte specifice, încercând să surprindem, pe baza literaturii parcurse și menționate în această lucrare, cele mai importante provocări de natură etice, și anume confidențialitatea, transparența, alianța terapeutică și angajamentul, reziliența și complianța pacientului față de utilizarea aplicațiilor terapeutice digitale.  

Confidențialitate

Una dintre marile provocări etice este confidențialitatea, în condițiile în care pacienții pot accesa serviciile digitale doar prin intermediul angajatorului, furnizând informații personale, dezvăluind aspecte extrem de sensibile, care îi pot compromite, în cazul în care ar fi folosite ilicit, vândute sau făcute publice companiilor de asigurări (Vayena et al., 2018) sau chiar având consecințe juridice în cazul persoanelor cu adicții (Martinez-Marin & Kreitmair, 2018). Problema majoră în cazul asigurării confidențialității rezidă în lipsa unor politici comune, standardizate, a clarității în atribuirea responsabilităților contractuale între furnizorii de servicii, dezvoltatorii tehnologiilor și utilizatori (Parker et al., 2019; Landers, Wies, & Ienca, 2023). Pe de altă parte, folosirea acestor date, colectate din studii longitudinale, oferă valoroase informații cercetătorilor și practicienilor în înțelegerea tulburărilor mintale pentru o mai bună diagnosticare și intervenție terapeutică, iar posibilitatea unui acces anonim, de la distanță poate oferi rezultate terapeutice semnificativ mai ridicate decât tratamentul sau intervențiile clasice  (Doraiswamy et al., 2019,  Landers, Wies, & Ienca, 2023). Soluțiile actuale pentru probleme etice ridicate de acest risc constau în reglementări legislative riguroase, recomandarea strictă doar a intervențiilor oficial validate științific și a celor care respectă confidențialitatea, GDPR, precum și accesul public și transparent la informații privind aplicațiile.

Transparență

Transparența este un principiu etic care impune claritate în ceea ce privește motivele, modalitățile de colectare a datelor personale, conservarea acestora și, mai ales, distribuirea lor către terți. Deși reglementările actuale dedică o atenție deosebită respectării principiului transparenței în gestionarea datelor personale, rămâne totuși un subiect controversat atâta timp cât încă nu există un consens la nivel internațional în privința politicilor de stocare și utilizare a datelor, iar furnizorilor de digital therapeutics le este oferit dreptul de a vinde sau partaja date personale, având responsabilități limitate în privința asumării securității datelor (Parker et al., 2019). Pentru ameliorarea problemelor etice generate de respectarea principului transparenței, soluțiile pot fi multiple – de la prezentarea într-un limbaj accesibil și clar a reglementării transparenței, la explicarea utilizatorilor a modalităților de utilizare a datelor, precum și la stipularea prevederilor de asumare a responsabilității, în acord cu observațiile pertinente a unor autori, precum Annay și Crawford (2018), care atrag atenția asupra faptului că transparența nu asigură automat și responsabilitatea.  Utilizatorii ar trebui să primească toate aceste informații privind practicile de gestionare a datelor și securitatea acestora  într-un mod succint, comprehensibil, având explicații cu privire la modul în care terțe părți pot interveni asupra datelor (Landers, Wies, & Ienca, 2023).

 Clinicienii ar trebui să educe pacienții asupra importanței principiilor etice, contribuind astfel la creșterea conștientizării unei utilizări asumate și responsabile a unor intervenții digitale. 

Alianță terapeutică

Alianța terapeutică este o componentă foarte puternică în procesul psihoterapeutic, unul dintre cei mai importanți mediatori ai succesului terapiei clasice, constituind un aspect de interes pentru digital therapeutics (Holdsworth et al., 2014; Wampold, 2015). Alianța terapeutică este asociată cu angajamentul față de terapie și presupune mai multe dimensiuni, dintre care relația emoțională, acordul liber consimțit și angajamentul față de obiectivele terapeutice, cu un efect între 4.9 – 8% din succesul terapeutic, alături de efectele intervenției (13%), ale terapeutului (4%-9%), așteptări de la terapie (4%), tipul de psihoterapie (1%) sau alți factori terapeutici (87%). (Baldwin et.al., 2007). Sau conform altor studii, alianța terapeutică poate explica între 7-15% din rezultatele psihoterapiei (Wampold et al., 2017).

Deși studiile sunt încă puține, iar rezultatele cumva contradictorii, conform unor studii de metaanaliză, combinația între terapia clasică și intervențiile digitale fundamentate pe CBT indică rezultate mai ridicate în privința alianței terapeutice,  comparativ cu psihoterapia clasică singură Pe de altă parte, interacțiunea cu terapeutul validează posibilele obstacole în procesul psihoterapeutic și sprijină implementarea activităților pentru atingerea scopurilor terapeutice stabilite, mai ales în cazul pacienților cu un grad mult mai sever al simptomelor tulburării mintale (Haaf et al., 2024).

În ce măsură conținutul înalt tehnologizat al intervențiilor digitale în domeniul psihoterapiei (e.g., video, exerciții creative și interesante, ghidare pas cu pas prin chatbots generatoare de conținut personalizat sintetizând vocea umană) poate atinge o astfel de performanță încât să fie absolut suficient pentru angajarea deplină a pacientului în proces și obținerea unei complianțe superioare procesului terapeutic clasic?

Însăși extinderea conceptului de alianță terapeutică în sfera digitalului a fost criticată de susținătorii psihoterapiei clasice, care se poziționează negativ față de folosirea unor concepte cu anumite conotații specifice, profund înrădăcinate în mentalul și limbajul actual, considerând-o forțată, neadecvată și prejudiciind înțelegerea adecvată a fenomenelor terapeutice. Astfel, alianța terapeutică se poate stabili doar între două ființe umane și ar trebui limitată sferei conștiințelor umane, iar instrumentele și aplicațiile tehnologice nu ar trebui să fie percepute și tratate ca actori sociali sau jucând roluri sociale (Nass et al., 1997, Wang, 2016, apud Kaveladze & Schueller, 2023).

O reticență mai diminuată față de tehnologiile digitale în psihoterapie și psihologie este observată atunci când aplicațiile sunt conceptualizate ca forme auxiliare, de suport, cu funcții de coaching, educaționale sau de acompaniere într-un proces de menținere a unei stări emoționale echilibrate, de relaxare, de conectare cu prezentul, motivațională etc.

În ciuda rezervelor sau criticilor exprimate de susținătorii formelor de psihoterapie clasice, numeroase studii încep să pună în lumină prezența reacțiilor emoționale pozitive între pacienți și aplicațiile terapeutice digitale, precum și un angajament pozitiv față de interacțiunea exclusivă cu aplicațiile la care pot avea acces nelimitat, cu resurse mai puțin costisitoare (Henson et al., 2019; Lederman & D’Alfonso, 2021).

Un aspect destul de controversat și care ridică numeroase interogații etice este tendința de antropomorfizare a aplicațiilor terapeutice digitale, precum și credințe, emoții sau sentimente care pot apărea la unii utilizatori în privința încrederii în capacitatea aplicațiilor inteligenței artificiale de a empatiza, înțelege și rezona cu emoțiile, durerea, cognițiile lor, sentimentul că sunt respectați, validați și ajutați mai mult decât ar putea fi de către terapeut, dezvoltându-se o formă de ”atașament” (Kaveladze and Schueller, 2023), un set de reacții pozitive față de primirea notificărilor, a mesajelor cu diferite conținuturi motivaționale sau inspiraționale, care au un impact de conștientizare, reflecții, introspecție sau reconectare cu prezentul.

În plus, anumite persoane se pot simți mult mai în siguranță și capabile de auto dezvăluire în chestiuni atât de personale sau intime, fără nicio teamă de a fi judecate sau evaluate negativ în interacțiunea cu un terapeut virtual decât ar fi cu alte ființe umane. Nass et al. (1997) menționează similarități semnificative între interacțiunile umane și digitale, în privința limbajului folosit (politețe), angajare în comunicare și sarcini, existând evident și persoane mult mai sceptice sau ezitante în a se angaja într-o interacțiune cu un agent non-uman, acordând mai puțin credit capacității inteligenței artificiale de a pătrunde nuanțele și subtilitățile sufletului uman (Mori et al., 2018).

Prin instrumente clinice de evaluare, precum Brief Revised Working Alliance Inventory (BR-WAI https://greenspacehealth.com/en-us/br-wai/), psihologii clinicieni pot monitoriza progresul înregistrat de client, ajutându-i în luarea deciziilor terapeutice. Conștientizarea drumului parcurs, vizualizarea a rezultatelor obținute în urma eforturilor depuse pot mări semnificativ implicarea și angajamentul clientului față de program, cu efecte pozitive asupra creșterii autonomiei percepute (Greenspace Health, n.d.)

Autonomie

Alianța terapeutică este consolidată și de respectarea unui alt principiu etic fundamental, și anume autonomia, aplicațiile digitale terapeutice facilitând un cadru adecvat pentru exercitarea autonomiei individuale. Astfel, pacientul are libertatea de a decide când să acceseze platforma, conform urgenței nevoilor sale, având control decizional și asupra momentului de întrerupere a terapiei. Ca și în cazul intervențiilor clasice, utilizatorul își dă consimțământul informat, care presupune în esență o informare asupra riscurilor, beneficiilor și alternativelor unei intervenții (Shah, Thornton, Turrin, & Hipskind, 2020).

Printre avantaje, putem reține contribuția la creșterea stimei de sine prin împuternicirea pacientului și încurajarea acestuia să acționeze și să dea dovadă de atitudine pro activă pentru ameliorarea simptomelor, conștientizarea propriului rol, controlul pe care îl are asupra procesului, posibilitatea de a dobândi noi abilități de autogestionare a stării emoționale, de învățare a noi modalități de coping (Jacobson, 2022, pp.207-210). Exercitarea autonomiei personale în relația cu aplicațiile digitale implică și anumite riscuri, semnalate deja în studii, precum creșterea anxietății sau a  comportamentului adictiv (Martinez-Martin et al., 2018), limitarea libertății cognitive (Ienca &Adorno, 2017).

Angajament

Angajamentul (reziliența și complianța) pacientului la procesul terapeutic prin intermediul digital therapeutics este măsurată prin satisfacția, rezultatele pozitive sau beneficiile obținute. Rezultatele anumitor aplicații, precum Therabot RTC pun în evidență obținerea unui angajament ridicat al pacienților în procesul terapeutic, o diminuare semnificativă a simptomelor de depresie, anxietate, tulburări alimentare, precum și o alianță (relație) terapeutică ridicată în interacțiunea cu inteligența artificială generativă prin chatbots similară celei cu un terapeut uman. Participanții studiului au raportat niveluri ridicate de satisfacție în urma ”curei terapeutice” cu partenerul digital, precum și o relație terapeutică de calitate, în ciuda limitărilor inerente de algoritm ale aplicației. (Heinz et al., 2024).

Echitate și egalitate

Asigurarea echității și egalității în accesul la digital therapeutics constituie o preocupare majoră pentru politicile de sănătate. În ciuda unor obstacole inerente în calea unui acces echitabil și egal distribuit, acest principiu este mai ușor de respectat. Motivele sunt multiple. În primul rând, în multe țări occidentale, accesul la serviciile medicale de terapie individuală sunt extrem de costisitoare, nu sunt acoperite de asigurările de sănătate publice,  timpii listelor de așteptare care pot fi și de 2 ani (apud Landers, Wies, & Ienca, 2023). În plus, consultarea unui psihoterapeut este un subiect foarte delicat, perceput negativ, stigmatizant, pacienții fiind foarte rezervați, chiar refractari acestui demers. Dacă contextul social este multicultural, obstacolele sunt și mai numeroase, date fiind resursele inerente unei abordări interculturale ale psihoterapiei (resurse umane competente, promovarea serviciilor în rândul minorităților culturale).

Digital therapeutics pot fi un mijloc util pentru a remedia multe dintre carențele sistemului actual; pot fi un intermediar între medicul de familie și psihologul clinician; este mult mai accesibil persoanelor vulnerabile, provenind din medii sociale defavorizate; răspunde aspectelor de stigmat social; pot fi o soluție intermediară pentru situațiile în care nu există o altă soluție. Evident, există și limite sau inconveniente, precum limitarea accesului în cazul persoanelor foarte sărace, cu dizabilități, lipsite de competențe digitale sau refractare acestora sau cazurilor persoanelor cu tulburări severe care au nevoie de interacțiune umană. După cum am menționat și cu alte ocazii, digital therapeutics nu reprezintă rețeta miracol. Ele sunt o opțiune cu potențial terapeutic, complementare terapiilor tradiționale sau de sine stătătoare, în anumite condiții.

Rolul clinicianului și al psihoterapeutului în gestionarea provocărilor etice asociate terapiilor digitale

Aplicațiile digitale oferă oportunitatea psihologilor clinicieni de a se concentra asupra elaborării și implementării unor strategii inovatoare pentru stabilirea unei alianței autentice, pentru motivarea și creșterea rezilienței acestora în menținerea în procesul psihoterapeutic. Selecționate cu atenție, pe baza unei evaluări corecte a nevoilor individuale, în funcție de factori individuali esențiali, precum deschiderea pacientului către tehnologiile digitale, capacitatea acestuia de a le utiliza, severitatea simptomelor, tulburării diagnosticate, prezența riscului de suicid, gradul de adecvare al aplicațiilor profilului pacientului, aplicațiile digitale terapeutice pot fi integrate cu succes procesului terapeutic clasic.

Psihologul clinician are un rol important în analiza oportunității de a include aceste aplicații în procesul psihoterapeutic, indiferent cât de pasionat ar fi de noile tehnologii ori de eficiența înregistrată în cazul altor pacienți. Capacitatea de a păstra un echilibru optim între entuziasmul față de tehnologii și reticența obtuză reprezintă una dintre competențele pe care ar trebui să și le însușească.

Una dintre exigențele complianței este și calitatea experienței terapeutice, alături de celelalte ingrediente esențiale, precum eficiența tehnicilor, încrederea, respectarea principilor etice de confidențialitate, protecția datelor, lipsa frustrării generată de excesul sau de inexistența aplicațiilor digitale, de calitatea acestora. Capacitatea psihologului clinician de a stabili un echilibru optim între aceste exigențe constituie o competență importantă pe care trebuie să o dobândească alături de alte competențe necesare, dintre care reținem doar competențe culturale solide, mai ales dacă psihoterapeutul trăiește într-un context multicultural, competențe digitale, competențe de gestionare a ședințelor de terapie în mediul virtual.

Neînțelegerile care derivă din diferențele culturale constituie o importantă provocare în interacțiunea cu inteligența artificială. Competențele inter/multiculturale pot fi dramatic deficitare și ființelor umane, foarte mulți practicieni, mai ales cei care trăiesc în medii monoculturale, prezentând carențe semnificative, iar în cazul AI este cu atât mai critic, neexistând un feedback imediat specific interacțiunii umane, prin care terapeutul să poate corecta erorile sau inadvertențele. Lipsa de formare pentru dobândirea cunoașterii și sensibilității multiculturale constituie o dovadă de neprofesionalism, chiar de încălcare etică a demnității umane, putând avea repercusiuni serioase asupra unei persoane, care se poate simți profund ofensată, rănită, neînțeleasă și care poate renunța la serviciile terapeutice crezând, în mod eronat, că nu i se potrivesc. Există deja studii care atestă preocuparea din ce în ce mai serioasă față de dezvoltarea funcțiilor de sensibilitate culturală și lingvistică în psihoterapia prin intermediul inteligenței artificiale, de exemplu introducerea HamRaz, set de date în limba persană pentru terapia centrată pe persoană (Abassi et al., 2025).

 Diferențele multiculturale acoperă o gamă largă de aspecte, precum tipul de comunicare (direct sau indirect), modul de raportare la  simptomele resimțite sau de manifestare a acestora, dificultăți de surprindere a nuanțelor de natură lingvistică, în cazul persoanelor care nu sunt native, modalitățile de exprimare a emoțiilor. În cazul AI, dificultățile și limitele sunt și mai serioase, datorate fiind și faptului că, în general domină paradigma cognitiv comportamentală, care poate fi incongruentă cu receptivitatea persoanei față de această abordare sau cel puțin insuficientă.

Problematica diferențelor de natură culturală este foarte complexă, fiind un subiect de cercetare de sine stătător, nu constituie obiectul de analiză în acest eseu, dar am dorit doar să subliniem multitudinea de provocări etice și necesitatea abordării acestora cu seriozitate.

Concluzii și direcții viitoare de cercetare

Această analiză succintă ne-a permis să explorăm și să analizăm doar câteva dintre provocările și implicațiile etice ale  integrării Digital Therapeutics în psihologia clinică și psihoterapiile tradiționale. Este o temă de cercetare fascinantă, pe care, temporar, o întrerup aici, dar pe care o voi purta în gând pentru o cercetare ulterioară mai amplă.

Rezultatele cercetărilor actuale pun în evidență doar câteva dimensiuni ale provocărilor etice pe care le aduc în prim plan Digital Therapeutics în psihologia clinică și psihoterapie.

Se pot ridica numeroase obiecții, indica limite sau aduce noi critici  formelor digitale în sănătatea mintală, dar multe dintre aceste critici ar putea fi imputate inclusiv formelor clasice de intervenție în psihoterapie și psihologia clinică. Cu siguranță, cele două forme de abordare a sănătății mintale vor coexista, hibrid sau nu, ca alternative posibile pe piața serviciilor de sănătate. Abordările tradiționale pure vor putea supraviețui atâta timp cât vor fi concordante și cu așteptările pacienților în noul context tehnologic. Vor putea supraviețui, susținute fiind de forțele din anumite medii rezistente la schimbare, dar pot atinge în cele din urmă o stare de agonie, iar în final vor dispărea pur și simplu, rămânând ca referințe în istoria intervențiilor terapeutice dacă discrepanțele între nevoile pacienților și oferta existentă devine din ce în ce mai mare. 

Studiile longitudinale vor constitui o sursă valoroasă pentru analiza efectelor și a noilor provocări ale TDx. Multe dintre digital therapeutics vor fi validate științific și se vor impune ca primă alegere, altele vor fi ameliorate constant, iar cele care nu se vor dovedi eficiente vor dispărea. O abordare interdisciplinară a aspectelor de natură etică va crea un spațiu epistemologic cu resurse și instrumente utile pentru cercetători și practicieni, precum și pentru specialiștii în politici publice de sănătate mintală și conexe.

Profesioniștii din domeniul sănătății mintale, cercetători sau practicieni, vor fi provocați atât de tehnologiile inteligenței artificiale, cât și de noile forme de tulburări mintale, care vor necesita forme complexe, eterogene și digitale de intervenție. În lumina acestui context, și provocările etice vor deveni din ce în ce mai sofisticate, iar abordarea acestora impune o nouă paradigmă de abordare și un limbaj comprehensibil oamenilor din lumea de azi care trebuie să-și regăsească echilibrul mental pentru a trăi o viață demnă și cu sens în lumea de mâine.